Dubrovnik

Dubrovnik

Dupa 4 zile petrecute in Muntenegru, am pornit catre Croatia. Distanta dintre Budva si Dubrovnik e de doar 115 km si am zis ca ar fi pacat sa nu merg si acolo, daca tot eram asa aproape. Zis si facut. Pentru ca am mers pe coasta, pe un drum foarte virajat, am facut cam 2 ore si jumatate pana acolo, insa de cand am intrat in oras m-am bucurat de alegerea facuta. Am mers direct la vila unde am rezervat o camera, am parcat masina si am pornit-o prin oras pe jos – e un oras destul de aglomerat, plin de autocare cu turisti, iar gasirea unui loc de parcare da batai de cap. Cam asta se vedea de pe terasa vilei :).

dub1

Orasul situat in regiunea Dalmatia isi are originile inca din secolul al VII-lea si s-a dezvoltat in principal datorita comertului maritim. Turismul in Dubrovnik a luat avant la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand au inceput sa se construiasca hoteluri de lux pe riviera croata. Din 1979, orasul face parte din Patrimoniul UNESCO.

dub2 dub5

Am mancat (pui cu sos vanatoresc – foarte bun) in piata centrala la restaurantul Konoba Amoret, al carui motto era: “There is no sincerer love than the love of food”, am intrat in magazinele de pe strada principala a orasului vechi, am facut poze, am intrat in catedrala, am urcat scarile pentru a vedea panorama de pe zidurile orasului, am baut bere,  am umblat ore bune, pana pe la 9 seara cand am pornit-o inspre vila. Multitudinea de stradute iti pot fura multe ore prin frumusetea lor, care te va face sa te plimbi si sa te tot plimbi.

dub4

dub3

dub7

dub6

dub0

dub8

Vineri dimineata am mers la supermarketul traditional croat – Konzum, pentru a-mi cumpara cateva gogosi cu ciocolata (foarte foarte bune) si niste apa pentru drum. Am pornit inspre granita cu Bosnia, din nou cu ideea de a scurta drumul. Totul a fost bine, pana cand am intrat in Bosnia… Vamesul, intr-o engleza cu un puternic accent rusesc mi-a cerut din nou “Green Card” si dupa ce l-a citit, mi-a zis ca avem o problema:

– Green Card not valid in Bosnia!

– But when I came to Montenegro I passed through Bosnia with the same G.C. and nobody told me that…

– They didn’t see. Look my friend, Bosnia is cross… (Intr-adevar, peste Bosnia era un X. Tot vamesul a venit cu solutia).

– No worry, my friend from insurance will help you.

Am tras pe dreapta, am intrat in camera in care era vama, am prezentat actele, m-au inregistrat intr-un caiet (pentru ca nu era nici un calculator in incapere) si “prietenul de la asigurari” mi-a spus ca-mi poate face o extindere a Cartii Verzi cu 70 EUR. Da, 70. Pe langa faptul ca nu mai aveam atatia bani cash la mine, nu i-as fi platit nici in ruptul capului pentru ca era clar ca nu costa asa de mult. Nici vorba de negociere, asa ca mi-am luat actele si am plecat. Inapoi spre Croatia, ca altundeva n-aveam cum. Desi nu planificasem acel drum de intoarcere, am mers din nou pe coasta pana in Budva, iar de acolo spre Podgorica. Imediat ce am reintrat in Croatia am observat doua lucruri – cartea verde nu era valabila nici in Muntenegru si mi se arsese becul de la faza scurta de pe stanga :). Si bec din ala nu aveam de rezerva, dar ma gandeam ca pana se lasa intunericul voi fi deja in Romania. Surpriza…cand a inceput sa se insereze, eu eram in apropiere de Belgrad.

Nu m-am gandit ca si la intoarcere voi conduce tot 12 ore, dar am ajuns acasa la miezul noptii – in Muntenegru m-am ratacit putin pentru ca am ascultat indicatiile GPS-ului care m-a scos de pe drumul bun, la iesirea din Muntenegru vamesul mi-a zis ca am o problema din cauza lipsei stampilei de la politia din Budva pe talonul masinii (??), dar dupa ce a primit 5 EUR, brusc n-a mai fost nici o problema si in final, la intrarea in Serbia, soferita din spatele meu n-a franat la timp cand am oprit la control. A fost o zi plina, prea plina poate, dar sunt sigur ca se putea si mai rau. Zilele petrecute acolo au compensat pentru oboseala si pataniile de pe drum :). Si mi-a fost si mie invatatura de minte sa plec la drum un pic mai pregatit.

Macar o data trebuie incercat si un sejur in Muntenegru. Singura problema e drumul – se parcurge greu si e destul de obositor. Insa daca lasati aspectul asta la o parte, experienta merita – locuri frumoase, o multime de plaje, mancare buna si variata – fie cu specific croato-muntenegrean, fie cu specific italian – si relaxare.

Croatia & Montenegro, see you again!

dub9

mne1