Firenze – exploring the city, part II
Dupa un mic dejun la cafeneaua de vis-a-vis de hotel, am pornit cu harta-n mana prin oras.
Prima oprire – Domul. Initial, a fost construit din lemn, iar din 1420 a fost ridicat in forma actuala. Interiorul domului se poate vizita in mod gratuit, insa trebuie sa astepti la coada, chiar daca mergi de dimineata. Nu e tocmai cel mai impresionant interior de biserica, dar merita sa intri prin multimea de turisti si aparate foto.
Partea ce mi s-a parut mie mai interesanta a Domului o reprezinta Campanila (sau clopotnita lui Giotto), un turn inalt de 85 metri, pentru a ajunge in varf trebuie sa urci 414 trepte, iar biletul costa 10 EUR.
Ca sa ajungi in varf, trebuie sa depui un pic de efort, mai ales daca nimeresti o zi mai calduroasa, o coada pentru intrarea in turn si multe imbratisari pe scarile inguste, in spirala :).
Dupa o alta inghetata, am pornit spre Palatul Pitti, fosta resedinta a familiei Medici (aici sunt apartamentele regale, galerii de arta moderna, costume, obiecte de argint si portelan). Tot aici se afla si Gradinile Boboli, in stil renascentist, cu influente baroce si rococo, alei de chiparosi si statui ascunse. Interiorul palatului nu mi-a starnit curiozitatea, iar gradinile le voi vizita la urmatoarea vizita in Toscana (am zis ca trebuie sa-mi las ceva de vazut si-n Florenta). Oricum, din ce am vazut, turistii prefera sa bea un suc, sa manance o inghetata sau sa stea la soare in fata palatului, fara a se inghesui sa-l viziteze.
Raul Arno este traversat de multe poduri, iar cel mai vechi dintre ele este Ponte Vecchio, fiind construit in 1345. Chiar daca nazistii au aruncat in aer poduri, acest pod a fost considerat prea frumos pentru a fi distrus. Si chiar e frumos, atat ziua, cat si noaptea.
Specificul podului este dat de casutele aliniate pe ambele laturi ale lui, gazduind mesteri aurari si argintari inca din secolul XVI, cand Regele Ferdinand a izgonit macelarii (culoarul sau secret ce facea legatura intre Palatul Pitti si Uffizi trecea pe aici, iar el nu suporta mirosul). Astazi, in casele mici se afla doar magazine de bijuterii.
Dintre cele doua mari galerii de arta din Florenta, am ales sa vizitez Galeriile Uffizi, cea mai mare galerie de arta renascentista, prezentand capodopere ale unor artisti, precum Giotto, Botticelli, Michelangelo, Leonardo da Vinci sau Rembrandt. Sunt expuse circa 1.700 lucrari, asa ca o vizita poate dura chiar si cateva ore. Biletul de intrare costa 11 eur, iar timpul petrecut la coada…depinde de momentul in care ajungi acolo. Eu am asteptat o ora, dar asta se intampla intr-o sambata dupamasa, asa ca era firesc sa fie aglomerat.
M-am interesat din timp care sunt cele mai importante opere de vazut si le-am bifat pe toate: Nasterea lui Venus si Primavera (Botticelli), Venus din Urbino (Titian) si Sfanta Familie (Michelangelo).
Poti sa termini vizita si intr-o ora, poti sa te intinzi si o jumatate de zi, depinde cat esti de pasionat de arta, depinde de cate poze vrei sa faci si de cat de mult vrei sa afli despre fiecare opera expusa.
De acolo am plecat inspre Biserica Santa Croce, un fel de “Westminster Abbey” a Florentei, biserica ce contine mormintele lui Michelangelo sau Galilei. Este cea mai importanta biserica franciscana din oras, construirea ei fiind finalizata in 1385.
In drumul de intoarcere, am mai oprit pentru o scurta vizita la Palazzo Vecchio, fosta primarie, actuala prefectura a orasului, situat intr-una din cele mai renumite piete ale orasului – Piazza della Signoria, plina de oameni de dimineata pana seara. Tot aici sunt o multime de restaurante, gelaterii si cafenele.
Cea mai frumoasa imagine ce mi-a ramas in minte a fost apusul pe raul Arno, vazut de pe Ponte Vecchio, in timp ce ascultam muzica live.
Cu asta s-a terminat vizita mea de o zi si un pic in Florenta, un oras frumos, cu multe locuri ce merita vazute, un mix de istorie, arta, muzica, magazine si gastronimie, un oras in care am umblat 100% pe jos, un oras vazut intr-un ritm mai rapid, lucru care banuiesc ca se vede si din modul in care am povestit :). Dar am vazut tot ce mi-am propus intr-un timp scurt, am prins vreme foarte buna si…cand trag linie, sunt multumit :).
Ci vediamo la prossima volta!