Lisboa – Day 3 – people,food&drinks

Lisboa – Day 3 – people,food&drinks

Nu sunt un mare fan al muzeelor, insa in Lisabona mi-a atras atentia Museu do Azulejo. Azulejo provine din arabescul az-zulayj si inseamna piatra slefuita. Acest mestesug a fost adus in Peninsula Iberica de mauri si este considerat ca fiind una din cele mai expresive forme ale culturii locale. Muzeul gazduieste una dintre cele mai valoroase colectii de gen din lume, istoria ei incepand sa se dezvolte in Portugalia din secolul al XVI-lea.

Desi nu e aproape de centrul orasului si ai putea trece cu usurinta pe langa el fara sa il remarci, iti va oferi o bucata de istorie a tarii prin ceramica foarte colorata si lucrata cu extrem de multa migala.

p0

p1 p2

p3

p4

p5

p6

Pentru a ajunge la muzeu trebuie sa te folosesti de un mijloc de transport, fie el autobus sau taxi. Eu am mers cu busul 759 din Praca Rossio si am coborat la un Lidl, chiar pe strada cu muzeul. Am intrebat unde e pentru ca nu era nici un indicator sau vreo cladire impozanta ca sa-mi dau seama unde e muzeul, insa l-am gasit. La plecare, am vazut o statie de autobus chiar langa muzeu, nr. 759 fiind trecut pe panou ca avand oprire acolo. M-am asezat sa-l astept, dupa vreo 15 minute au venit 3 doamne in varsta si le-am lasat pe ele sa stea jos, dar nici urma de bus. Dupa inca jumatate de ora am inceput sa-mi fac probleme, ce se intampla ca nu mai venea? Auzindu-le pe cele 3 doamne ca vorbesc in franceza cu alti turisti, le-am intrebat si eu de ce intarzia autobusul, fara sa stie… Una dintre ele, mai vorbareata, m-a intrebat de unde sunt, unde vreau sa ajung, unde am fost :). In final, mi-a zis ca ele vor lua un taxi si m-a intrebat daca vreau sa merg cu ele. Variantele imi erau sa continui sa astept un autobus care nu mai venea, sa plec pe jos pe un drum destul de lung sau sa merg cu ele… A oprit un taxi si mi-a facut semn sa urc, spunandu-mi “Je vous invite” :). Pe drum ma gandeam cum sa intreb cat e partea mea din costul taxiului, ceea ce am si intrebat la final, dar n-au vrut sa-mi ia bani, urandu-mi sa ma bucur in continuare de oras, ceea ce a fost foarte dragut din partea lor :).

Tot in Lisabona si tot intr-o statie de autobus asteptand un alt autobus care nu mai venea l-am cunoscut pe Nikos, un student din Salonic, plecat cu o bursa Erasmus in Amsterdam si venit in vacanta pe ruta Paris – Sevilia – Lisabona. Desi in momentul asta par a avea o problema in a-mi gasi mijloacele de transport potrivite, exista o explicatie si pentru acest autobus lipsa – in Belem se fac niste lucrari la strazi si unele busuri nu circula in ambele sensuri (lucru pe care ar putea sa-l anunte si in engleza in statii). Noroc cu localnicii, care chiar daca nu vorbesc prea bine engleza, se straduie sa-ti explice ce sa faci ca sa ajungi unde vrei.

Intr-o alta seara, cand am iesit in Bairro Alto, am remarcat cat de deschisi sunt localnicii cu turistii, cat de “ca acasa” te fac sa te simti, vorbindu-ti de parca iti sunt vechi prieteni si oferindu-ti Caipirinha cu cea mai mare placere. E buna, asa ca nu te multumi cu un singur pahar si sfatul meu – lasa persoanele mai in varsta sa o prepare, va iesi mult mai gustoasa (chiar daca persoana care o prepara este o bunicuta despre care poate crezi ca nu stie cat alcool sa puna :D). In Portugalia trebuie neaparat incercat vinul, nu conteaza daca alb, rose sau rosu. Portughezii au regiuni in care se produce vin de-a lungul intregii tari, din zona nordica (Porto), centrala (Setubal), sudica (Algarve) si chiar si in insula Madeira. O sticla de vin poate fi un suvenir excelent si nu trebuie sa-ti faci probleme ca s-ar putea sparge in valiza pentru ca in Duty free-ul din aeroport gasesti vinuri pentru toate gusturile si buzunarele.

Din punct de vedere culinar, este pacat sa mananci fast food, bucataria portugheza fiind una din cele mai gustoase. In primul rand, street-food-ul e bun si ieftin, gasesti peste tot bifanas, niste sandwichuri cu friptura de porc, pe care le poti manca fie la o terasa, fie in drum spre urmatoarul obiectiv. Un must culinar il reprezinta pestele, indiferent daca vorbim de niste simple sardine, cod, ton, fructe de mare sau caracatita.

p7

De incercat este si supa crema de scoici.

p91

Produsele care mi-au placut cel  mai mult sunt clar cele de patiserie, atat cele dulci cat si cele sarate. Nu poti pleca din Lisabona fara sa fi incercat, macar o data, Pasteis de Nata, un foietaj umplut cu crema de ou, foarte foarte bun, se gasesc si la alimentare si la mai toate cafenelele, insa cele mai gustoase sunt fie la Pasteis de Belem, fie la Casa Brasileira, fie la Pastelaria Balcao do Marques. Eu, trebuie sa recunosc, am mancat zilnic… Din cele dulci, iti recomand si Pasteis de Coco (daca iti place nuca de cocos), iar din cele sarate iti recomand sa le incerci pe cele cu sunca si verdeata si pe cele cu creveti.

p8

p9

In Cascais am mancat cea mai buna lasagna, servita intr-un vas de ceramica extrem de fierbinte si extrem de gustoasa.

p92

Cu toate ca nu toti portughezii sunt tocmai politicosi (unii vanzatori nici macar nu se opresc din vorbitul la mobil ca sa te serveasca), majoritatea sunt amabili, funny, iti smulg macar un zambet si incearca sa te ajute pe cat pot de bine, indiferent daca intrebi de o adresa, doresti sa cumperi ceva sau ai vreo problema cu mijloacele de transport in comun, motiv pentru care te simti obligat sa spui multumesc – Obrigado!