Muntenegru

Muntenegru

Inca din primavara lui 2013 am stiut ca vreau sa merg in vacanta in Muntenegru. Mi-am programat ca dupa ce inchei sesiunea si imi sustin lucrarea de disertatie sa plec pentru o saptamana intr-acolo. M-am gandit eu ca ar fi interesant sa merg o zi si in Dubrovnik (am fost in Croatia de 4 ori, dar nu ajunsesem acea parte). Nimic complicat, un drum de aprox. 750 km, pe care urma sa-l parcurg cu masina, iar pentru cazare am apelat la www.booking.com.

Pe la jumatatea lui iulie, la o saptamana dupa examenul de disertatie, am plecat inspre Budva. Cum de regula socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…drumul n-a fost deloc precum m-am asteptat. Stiam ca e drum de munte si n-o sa pot merge prea repede, insa nu m-am gandit ca va dura atatea ore sa-l parcurg – 13 ore la numar. Din care cam 12 de condus.  Ma enerva cam orice. Scaunul, volanul, aerul conditionat, muzica, soarele, curbele, masinile, intunericul. Trebuie sa recunosc…am gresit si eu un pic cand am luat-o inspre Bosnia, dar credeam ca ma va ajuta sa scurtez drumul. Traversarea acelei tari a fost o experienta unica – vama de la intrarea in tara – o ghereta de metal si o bariera amarata, actionata manual. M-au intrebat disperati de “Green Card” si la intrarea si la iesirea din tara, fara vreo alta obiectie. Dupa cum era de asteptat, nici urma de engleza pe acolo. Deja se intunecase bine de tot si nu mai ajungeam la granita cu Muntenegru, fapt care imi dadea o stare de disconfort pentru ca drumul pe care mergeam parea a fi un dead-end – drum de pamant, necirculat si pe deasupra, prin padure. Culmea, GPS-ul imi indica perfect curbele acelui drum european (da, era un drum european…), iar gandurile imi erau deja la Wrong turn….  Punctul de trecere in Muntenegru era exact ca cel de la intrarea in Bosnia, iar raul dintre cele doua tari se traverseaza peste un pod de lemn, foarte subred. Pe la ora 3 a Romaniei, am ajuns in cele din urma in Budva, am gasit vila in care am avut rezervata cazarea relativ usor – proprietarii imi dadusera un sms in cursul serii prin care ma intrebau pe la ce ora cred ca ajung – am facut check-in-ul si a urmat un binemeritat somn.

mne3

Pentru prima zi am ales cea mai apropiata plaja – Jaz Beach (la aprox. 2 km distanta de Budva). Este una dintre cele mai cunoscute plaje din Muntenegru si, ca mai toate plajele de pe litoralul lor, este formata din pietris. Proprietara vilei in care am stat mi-a spus ca nefiind foarte departe de noi, as putea merge pe jos la plaja, insa la intoarcere mi-ar recomanda sa iau un taxi pentru ca e cam abrupt drumul si pe temperaturi mari e si mai greu de parcurs. Pentru ca aveam masina la dispozitie am folosit-o, dar am vazut destui turisti care mergeau pe jos. Inca obosit dupa ziua precedenta, am stat la plaja pana pe la ora 3, apoi m-am intors la vila, dus si somn.

Dupamasa am mers in Budva, curios sa vad orasul laudat de toti cei care au fost pe acolo. Desi nu este un oras mare (cam 18.000 locuitori), cel mai vechi oras de pe malurile Adriaticii este intr-adevar deosebit de frumos. Primul lucru ce-ti va atrage atentia sunt stradutele inguste, pietruite, asemanatoare cu cele din Italia, pline de restaurante, taverne si baruri. Inevitabil, vei incepe sa cauti un loc liber pentru a putea bea sau manca ceva. Si ai din ce alege, se mananca foarte variat si gustos. Inainte de a opri pentru cina, am facut un mic tur al orasului vechi.mne8 mne9mne5 mne6 mne7 - Copy

Pentru luni am ales plaja Sf. Stefan, situata in continuarea insulei cu acelasi nume (nu stiam, insa denumirea corecta actuala a insulei este Aman Sf. Stefan), aflata la 6 km de Budva.

In timpul regimului lui Tito, toate cladirile acestui fost sat au fost cumparate de catre Guvernul Iugoslav si transformate intr-o statiune exclusivista,  fiind frecventata intre anii ’60 si ’80 de catre cei bogati si faimosi. In anii ’90, in urma separarii Muntenegrului de Iugoslavia, a inceput declinul statiunii. Grupul international Aman Resorts a preluat insula in 2008 printr-un sistem de concesiune pe 30 de ani, a reamenajat cladirile, iar acum este un complex hotelier de 5 stele, cautat de cei cu dare de mana. Va recomand sa incercati plaja aceasta, nu este foarte aglomerata, este destul de liniste pentru a putea citi sau pentru a va putea odihni, iar peisajul este de vis.mne11

Am zis de la inceput ca nu merg doua zile in acelasi loc, asa ca in cea de-a treia zi, am mers in Kotor, la 23 km de Budva. Oraselul situat in golful cu acelasi nume nu ofera o plaja spectaculoasa, fiind destul de ingusta si foarte aproape de trotuar si sosea. In schimb,  orasul vechi, aflat pe lista Patrimoniului UNESCO, este unul din cele mai bine conservate orase medievale de pe coasta Adriatica si iti va oferi multe locuri frumoase de vazut, insotite de terase si taverne unde poti petrece o dupamiaza extrem de placuta.

k1

k3

Am intrat in vechiul oras pe una din portile din zidurile medievale (intinse pe o lungime de aproape 5 km) si am ajuns imediat la principala atractie din Kotor – Catedrala Sf. Trifon, una din cele doua catedrale romano-catolice din Muntenegru, construita in 1166.

k2

M-am plimbat vreme de cateva ore si mi-a placut foarte tare ceea ce ofera acest orasel. Catre finalul dupamiezei am mancat un platou traditional cu peste si fructe de mare si am plecat spre Budva.

k4k5 k6

In ultima zi pe care am petrecut-o in Muntenegru, am mers la o alta plaja aflata in apropiere – Becici. Plaja, lunga de aproape 2 km, a castigat in 1935 premiul pentru cea mai frumoasa plaja din Europa.

bec1

Cam pe toate plajele se platesc 10 EUR pentru un sezlong (de regula in pretul a 2 sezlonguri este inclusa si o umbrela). Pe plaja de la Sf. Stefan pretul acestora variaza in functie de randul pe care te asezi, dar acolo pe langa umbrela, ai si o masuta inclusa – oricum, nu vei putea sta pe altceva pentru plaja e formata din pietre mari care iti vor face sederea pe jos cam incomoda.

Am incheiat ultima seara din Muntenegru printr-o cina cu scoici, absolut incredibile si prin promisiunea ca voi reveni acolo pentru ca e al naibii de frumos.

mne13

Despre drumul de intoarcere, plin de peripetii, in articolul despre Dubrovnik :).

mne15